Stânjenel (Iris aphylla subsp. hungarica)

Iris aphylla subsp. hungarica

De importanță comunitară, ocrotire severă.

Stânjenelul, sp. Hungarica este o plantă de dimensiuni medii care crește până la 10-30 cm înălțime, plantă erbacee perenă.

Rizom cilindric, neted se ridică și nu se ramifică, cu toate că așa pare din cauza pedunculilor care susțin florile.

Frunzele sale plate cu margini intacte sunt bine distanțate și se lățesc continuu, sub formă de sabie. Ele au aproximativ aceeași lungime ca și tulpina și se curbează spre exterior.

Floarea de culoare violet-roșu-violaceu, ovar cu șase muchii, cu 3 raceme interne conivente, din care 3 se arcuiesc în exterior. Racemele externe prezintă barbă, teaca florală este verde cu margini membranoase. Pe o tulpină există 2-4 muguri, simultan înflorește numai una singură. Înflorește la sfârșitul lunii aprilie-mai, fructul este o capsulă divizată în șase compartimente.

Este o plantă perenă, toxică, cu rizomii groși poate forma colonii de lăstari (policormoni).

Stânjenelul sp. Hungarica este prezentă și pe monedele de douăzeci de forinți.

Aria de Răspândire:

Iris aphylla este o specie nativă din Europa Centrală, Asia Mică și Rusia, ale cărei subspecie care se găsește și în țara noastră este stânjenelul/ irisul maghiar (Iris aphylla subsp. Hungarica)

A obținut numele ”de maghiar” deoarece întreaga sa lume este limitată la Bazinul Carpatic. Este un adevărat Pontus-Pannonian, specie endemică de stepă forestieră.

Sunt cunoscute habitatele din țară, din partea de mijloc ai Munților de Nord, în Munții Zemplén, în Cserehát, în Dealurile Putnok, în Câmpia Mare și al Nirului.

Crește pe solul de pământ uscat de stejar, pe solul de nisip ușor, acidulat, cât și pajiști stâncoase, pe pantele de ierburi cu stâncă și soluri scheletice plate. Nu tolerează umbra deplină, astfel apar la marginea pădurilor, în luminișuri mai bogate în lumină.

Conjunctura de ocrotire al mediului

Stânjenelul/Irisul sp. Hungarica este expusă nenumăratelor efecte negative, este o specie amenințată. În multe cazuri gestionarea pădurilor prezintă o amenințare serioasă fondului, de exemplu reînnoirea pădurii cu pregătirea completă al terenului, împădurirea forțată ale luminișurilor pădurilor, poate determina dispariția totală ale mai multor populații.

Tufărișul excesiv sau invazia speciilor de arbori alogene, prezintă o problemă pentru mai multe habitate, pentru că în locurile foarte închise nu se dezvoltă, respectiv nici nu mai înflorește. Pentru populația care trăiește pe nisipurile din zona Nirului, chiar și scăderea apelor freatice are un efect nefavorabil.

O altă problemă pentru anumite populații o reprezintă apropierea de așezările umane sau de terenurile agricole, pentru că pe astfel de terenuri, în multe cazuri se ridică construcții, respectiv cad prada arăturii.

Fiind o floare impunătoare deseori culegătorii de flori îi cauzează prejudiciul. S-au rărit în mai multe locuri, pentru că au fost scoase din pământ cu toată rădăcina pentru a fi replantate în grădini.

În multe cazuri o altă problemă serioasă este poluarea de gene. Pe termen lung entitățile hibride pot distruge tot fondul genomului.

Ocrotire:

Pe baza Directivei privind habitatele (92/43 / CEE) adoptată de UE în 1992, în Uniunea Europeană Natura 2000 – este societatea care a indicat ca specie de importanță comunitară

Nu figurează pe lista roșie al IUCN

Din cele opt soiuri de stânjeneli de pe teritoriul Ungariei, șapte – printre care și stânjenelul sp. Hungarica – se află sub ocrotire. Stânjenelul sp. Hungarica este o specie sub pericol iminent aflat pe calea dispariției. În țara noastră se află sub ocrotire consolidată, valoarea de conservare este de 100.000 Ft.